Solistul se afla intr-un moment de rascruce si depresie, nevenindu-i sa creada ce a facut cu o zi inainte, nerecunoscandu-se in fapta pe care a comis-o " I never died before".
Durerea sa se repeta ciclic, rana fiind inca deschisa si supurand. Cu toate acestea, el, in disperarea sa, incearca varianta negarii " I never stoned the crow, no, You too have died before". Aceste versuri sunt deosebit de profunde si interpretabile, apreciind faptul ca toti ajungem, mai devreme sau mai tarziu, sa pierdem o parte din noi, sa moara acea parte din noi, pentru o fapta pe care am realizat-o contrar celor mai sfinte principii personale.
De altfel, piesa, prin sinceritatea sa, ne face nu doar sa fim parti ale confesiunii sale si sa empatizam, ci si sa reflectam asupra naturii noastre, deoarece melodia este un dialog cu sinele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu