Johnny Cash - Hurt

Aceasta piesa este precum o lacrima de mangaiere. Ea inglobeaza durere, nostalgie, intelepciune si singuratate, iar interpretarea ragusita si batraneasca, lenesa, realizata de Johnny Cash este excelenta.


"What have I become my sweetest friend, everyone I know goes away in the end."-cu totii sfarsim singuri, indiferent cat de multe am realizat, cat de apreciati am fost candva, iubiti, frumosi, bogati.

Regretele sunt dureroase, deoarece, chiar daca, uneori, timpul ne spala greselile, cursul vietii noastre ar fi putut fi schimbat daca am fi reusit a indrepta o greseala importanta facuta "Upon my liars chair, Full of broken thoughts, I cannot repair".

 Printre maracinile timpului,observa ca femeia careia i-a gresit s-a schimbat, alaturi de ea dorind sa isi sperie singuratatea batranetii, in timp ce el este la fel-vanitos si constient ca ar dezamagi-o din nou.

La sfarsitul melodiei, artistul ranit si batran ne ofera toate realizarile sale in schimbul unei noi sanse de a schimba ceva " And you can have it all, my empire of dirt".

Metallica - eternul " The Unforgiven "

Aceasta piesa, aparuta pe cel mai apreciat album semnat Metallica,"Black Album", ne aminteste ca trebuie sa fim ceea ce suntem,sa ne construim viata pe baza principiilor si valorilor proprii.

Piesa il prezinta pe protagonist in cele trei etape ale vietii : copilaria, maturitatea si batranetea. Copilul credea ca totul este posibil, fiind inocent si sincer, in special cu sine. Maturitatea il surpinde, dandu-si seama ca este singur, fiind avid de atentia celorlalti mai mult decat credea: " He tries to please them all, This bitter man he is".

Dar, indiferent cat de mult se straduieste a le face pe plac celorlati, sfarseste singur: "He's battled constantly, This fight he cannot win". Batranetea il prinde avid, trist, simtind ca si-a irosit viata, iar aceasta piesa ne-o dedica noua, pentru a nu-i repeta greseala : " Traiti! Fiti memorabili !" 

David Bowie - Cactus

In lumina reflectoarelor...David Bowie! Regizor, actor, cantaret fara de care nu ne-am fi putut lipsi, iar primii pasi ai rockului ar fi fost mai sovaielnici.

Aceasta melodie are o tenta rautacioasa si misogina si un ritm cadent si nostim. Indragostitul,  priveste retrospectiv, la relatia sa cu o femeie respectand, cu strictete, standardele sotiei model a anilor '60  si, se gandeste ca, desi , il plictisea, uneori, de moarte " nu era chiar atat de rea". 

Artistul a fost parasit, probabil, de ticalos ce era, pentru ca primul vers poate fi interpretat si ca el s-ar afla in cadrul ispravirii unei pedepse privative de libertate: " Sittin' here wishing on a cement floor". 

Cu toate acestea, el isi pastreaza umorul : " I miss your kissin' and I miss your head", amintind si de rochia, care ii statea atat de bine si pe care si-ar dori sa o tina, pe moment, in maini. Continuand : " I miss your soup and I miss your bread", suprapuse versurilor care dau tusa senzuala si geniala a piesei : " So bloody your hands on a cactus tree, Wipe it on your dress and send it to me".

Pentru o interpretare ironica, asa cum numai o formatie punk ar putea reusi, in deplina concordanta cu versurile recomand si ascultarea coverului realizat de formatia "Pixies".

Stinkfist - Tool lovesc din nou!

Tool este formatia heavy metal progresiv, care s-a format in anul 1990 in Los Angeles, California. 

Versurile lor sunt de domeniul experimentelor la nivel sentimental si a experientelor, imbinand cu succes arta vizuala si trairile aflate la nivel psihic - durerea, melancolia, inhibarea- cu care ne confruntam zi de zi, precum si evolutia intrapersonala, autodesavarsirea. Una dintre melodiile pline de dublu sens al acestor poeti heavy este si Stinkfist, de pe albumul Aenima din anul 1996.

Primele versuri  "Blend and balance, Pain and comfort, Deep within you, Till you will not want me any other way" ne introduc in starea artistului, care este ravasit de o poveste de dragoste, in care el joaca un rol ipocrit, deoarece, partenera il iubeste pentru ceea ce el nu este. Cu toate acestea, el continua acest cerc vicios, desi sentimentele sale nu sunt reciproce : How this can mean anything to me, if I really don't feel a thing at all? "

Artistul este, probabil, indragostit de o persoana incantatoare, insa nu poate fi cu persoana respectiva. Se intampla ca altcineva sa il placa si sa ii acorde atentia si afectiunea necesara, asa ca se lasa purtat de iluzie, pentru a nu suferi : "I don't want it. I just need it. To breathe, to feel, To know I'm alive". Iluzia are, insa, colturi ascutite, intrucat el este constient de ea, amanand-o si amagindu-se  "I'll keep diggin', Till I'll feel something." 

Piesa se incheie, in mod epic, artistul resemnandu-se in mrejele iubirii de moment, imbratisand si sarutand, invitand la o dragoste superficiala, la fel de trecatoare ca si oricare alta : "Relax. Turn around and take my hand."