Rammstein - Rosenrot

Rammstein sunt poetii duri, fani ai dublului inteles si a simbolisticii, care arunca versuri in fata celor ignoranti si usuratici, mesajul fiind " Cu totii suntem slabi". 


Efectele de sunet, alternantele muzicii lor inovative, precum si vocea dura a lui Till Lindelman ne poarta intr-o lume virtuala. 

Echivalentul lor in Literatura cred ca ar fi Charles Bukovski.

E pacat ca nu cunosc limba germana si sunt putine melodiile in limba engleza a acestei trupe. Cu toate acestea, daca am cauta traducerea in limba engleza a pieselor, am descoperi comori de versuri. 

Povestea incepe : " A girl saw a little rose, It bloomed there in bright heights, She asked her sweetheart if he could fetch it for her". Problema este ca trandafirul se afla in varful unui munte urias, el fiind nevoit a infrunta numeroase pericole pentru a-i aduce iubitei trandafirul. Cu toate acestea, el se porneste la drumetie, gandul de a-si face iubita fericita determinandu-l sa mearga mai departe. El va sfarsi alunecand, murind singur printre crestele muntelui, iar iubita uitandu-l repede.

Versul cheie este: "Deep waters don't run still", ideea piesei fiind ca dragostea trebuie sa fie pura, nu oarba, trebuie sa fim atenti la evolutia obiectului dragostei noastre, fiindca s-ar putea si cea mai inocenta persoana sa fie, de fapt, o ipocrita condusa doar de interes. 

De altfel, daca iubesti un om, nu-i ceri lucruri imposibile, nu-i ceri sa se schimbe, nu-i ceri sa-ti demonstreze, in permanenta, iubirea intr-un mod extrem, nu-i ceri viata pentru iubirea pe care i-o acorzi. In concluzie, dragostea cu compromisuri aduce numai durere.

Iron Maiden - Blood Brothers

"Brave New World" este, in opinia mea , cel mai bun album Iron Maiden. Desi, nici "Fear of the Dark" sau "Killers" sau "Number of the Beast" nu sunt mai prejos. Ei sunt taticii British Metalului, veteranii inspirati.


Piesa incepe : " And if you're taking a walk into the garden of life, What do you think you'd expect you would see?" Ritmul muzicii purtandu-te pe dealurile onoarei si prieteniei, artei de a trai nobil. Astfel, lumea este diversa si uriasa : " There are times when I feel I'm afraid for the world, There are times I'm ashamed of us all, When you're floating on all the emotion you feel, And reflecting the good and the bad".


Oricum ar fi, indiferent cat de diferiti am fi, cu totii suntem oameni frumosi si trebuie sa ne iubim si sustinem "We're blood brothers!"

Opeth - Black Rose Immortal

Opeth este una dintre cele mai complexe formatii actuale, avand piese deosebit de lungi si fiind admirati pentru alternanta de interpretare foarte rapid - foarte domol a pieselor si riffurile deosebite ale chitarei.

Aceasta este una dintre cele mai apreciate piese semnate de aceasta trupa uimitoare. Iata versurile : " Spiritual Eclipse, The gateways are close to me to seek". Continuand " The night a veil of stars watching, My shadows is born from light, The light of the eye, in darkness". Frumoase versuri, nu-i asa? 

Pretul eternitatii este scump, iar napasta parca sopteste : " It is gettin' dark again, Dusk shuffle across the fields, The evening trees moan as if they knew , At night I always dream at you".

Guns'n Roses - November Rain

O alta melodie celebra, un imn al despartirilor este si November Rain de la Guns'n Roses. Practic, luna Noiembrie a devenit luna perfecta pentru o despartire.

Cele mai semnificative versuri, care subliniaza natura schimbatoare a dragostei : " 'Cause nothing lasts forever, And we both know that heards could change, And it's hard to hold a candle, In the cold November rain". 

De altfel, orice despartire "eleganta" se bazeaza pe scuza : " I need sometime on my own". 

Ultimele versuri se repeta ca si o vijelie : " Don't you think that you need somebody(...) Everybody needs somebody" reflectand faptul ca iubita a cam ramas singura, de o vreme, in aceasta relatie si este fireasca despartirea, iar Noiembrie este luna perfecta pentru a fi deprimat in urma unei despartiri.

Pentru versurile care au devenit un imn, pentru soloul de chitara a lui Slash de la minutul patru al piesei, pentru creativitatea acestei formatii de talie mondiala si pentru torentul de sentimente exprimate atat de bine in aceasta piesa, o putem numi, lejer, o piesa epica.

Megadeth - A Tout le Monde

Canadienii de la Megadeth ne incanta cu o piesa bilingva. Versurile de la inceputul piesei sunt naive : "Don't remember where I was, when I realize life was a game".


Melodia este un ramas-bun pentru toti cei dragi, artistul fiind nevoit sa paraseasca aceasta lume : " A toute le monde, A tout mes amis, Je vous aimes, Je dois partir". El este constient de slabiciunea sa si natura trecatoare a omului "If my heart was still alive, I know it would surely break, And my memories left with you, There's nothing more to say".


Totusi, el isi doreste sa nu fie uitat, simplul fapt de a fi trait si de a fi fost el insusi, pastrandu-l inca in viata, prin intermediul memoriei prietenilor : " Please smile, smile, when you think about me, My body is gone, that's all".

The Mountain Goats - The Best Ever Death Metal Band in Denton

Aceasta piesa este despre gasirea propriei cai, de a face ceea ce doresti cu adevarat, de a nu te lasa influentat de ceilalti si, totodata, de a nu-i influenta pe ceilalti atunci cand au un vis, de a nu-i descuraja.

Indiferent cat de nebunesc este un vis, daca i se adauga suficienta pasiune si dedicatie este un vis perfect. Daca reusesti sa iti indeplinesti acel vis, te simti implinit si desavarsit. Din pacate, majoritatea visurilor ajung la Groapa Comunala, uitand de ele, influentati de imprejurari. Dar, viata e prea scurta pentru a indeplini doar dorintele altora si a face ceva ce nu doresti. 

Doi prieteni din copilarie, Cyrus si Jeff au un vis de a deveni celebri cu o formatie de death metal. Dar ei sunt descurajati din toate partile, nota de umor fiind data de versurile : "They never settled on a name, but the top three contenders, after weeks of debate, were satans' fingers and the killers and the hospital bombers".

Cyrus este primul care tagaduieste visul : " This is how Cyrus has got sent to school, where they told him he'd never be famous". Ultimele versuri sunt cele mai semnificative : " When you punish a person for dreaming his dream, don't expect you to thank you or forgive you".

Ozzy Osbourne - I just want you

Piesa este o confesiune a unei iubiri, care ramane fara raspuns. Piesa este plina de personalitate, atunci cand Ozzy striga refrenul " I just want you" il credem pe cuvant.

Indragostitul este constient de durerea care se afla in lume si disonanta dintre aparenta si esenta : "There are no unlockeble doors, There are no unwinable wars, there are no unrightable wrongs or unsingable songs", el este un tip optimist si puternic " There are no impossible dreams, there are no invisible seams, each night when the day is through, I don't ask much...I just want you". 

Cu toate acestea, fie este respins, fie este indragostit de persoana nepotrivita, fie nu poate sa isi declare dragostea fata de ea, ideea e ca aceasta dragoste secreta il consuma : "I'm sick and tired bein' sick and tired".

Piesa "I just want you" este o declaratie de dragoste autentica, subliniind ca puterea iubirii este nemarginita si ea  este cheia tuturor necazurilor in lume, asadar ar trebui sa iubim mai mult si sa o tratam cu mai mult respect, sa o primim intr-un mod firesc, in viata noastra. 

Ozzy este un geniu. Felul sau dezinvolt si creativ de a fi, talentul si capacitatea de a interpreta diverse roluri de-a lungul anilor, cu multa imaginatie, il fac un personaj complex pe scena rockului, fara de care heavy metalul si doom metalul ar fi sunat complet diferit, iar de versuri superbe am fi fost privati. 

Bob Dylan - It ain't me babe

Sa revenim, asadar, la clasici. " It ain't me, babe" este o piesa sincera, in cadrul careia artistul recunoaste ca nu este iubitul perfect, nu este iubitul potrivit. 


Onest, isi convinge iubita sa mearga mai departe, pe propriul drum, sa-l inlature din viata sa : "Go away from my window, I'm not the one you want, babe, I'm not the one you need". 


El o convinge ca este un ticalos si nu ii va putea indeplini asteptarile : "You say you're looking for someone , who will promise never to part, someone to close his eyes for you, someone to close his heart, someone who will die for you an' more. But it ain't me, babe". 


Versurile ne amintesc cum e sa fii parasit, ne amintesc de durerea unei despartiri si ne fac sa ne gandim ca aceasta este o despartire onesta si chiar romantica, in timp ce interpretarea lui Dylan este nonsalanta, vocea sa ironica avand o nota de tristete. 

Nirvana - Lake of Fire

Aceasta formatie, Nirvana, a inovat grundge-ul. Vocea lui Kurt Cobain inseamna grundge, iar chitara lenesa si versurile nostalgice si putin ironice merg mana in mana.


Iata versurile-cheie : " Where do bad folks go when they die? They don't go to Heaven where the angels fly, They go to the lake of fire and fry, see them again 'till the fourth of July." Ei sfideaza conceptia biblica asupra raiului si iadului : " They try to find some place to rest their bones, while the angels and the devils try to make their own". 


Astfel, "the lake of fire" este un spatiu destinat oropsitilor, unde se incing petreceri pe cinste si unde sufletele isi antreneaza amintirile, nostalgia fiind prezenta in aer si in vocile lor. 

Children of Bodom - Everytime I Die

Am ascultat aceasta piesa cand aveam vreo 12 ani si m-a impresionat foarte tare, cu aceasta ocazie ramanandu-mi o "piesa de suflet", desi Children of Bodom detin si piese mai bune. 

Trebuie sa subliniez ca acest top al pieselor este realizat in concordanta cu emotiile pe care o piesa mi le trezeste, amintirile, dar si cu valoarea ei stilistica, la nivel muzical. Ideea e ca e un top subiectiv.

Continuand, primele versuri sunt chiar bune : "The faint blaze of the candle of my life , slowly dying like a fire in the pouring rain. No sparks of hope inside, no shooting stars on my sky. On broken wings, no flying high..."

Ultimele versuri sunt cu adevarat induiosatoare " I'll let the wind blow out the light, cause it gets more painful everytime i die".

Ezophagothomia - When Earth will be tired of us

Aceasta formatie, cu nume greu de pronuntat, este inca, departe de a fi celebra sau epica. 


Aceasta formatie ucraineana, practic, nu apartine acestei lumi. Ei sunt precum o gaura neagra, care sufoca, cuprind un univers, care se pierde in haos. 


Ei au crescut sub soarele haosului si sfideaza orice tip de compozitie, versurile fiind de negasit, dar acest aspect oricum nu conteaza, instrumentatia fiind baza. Ei sunt o formatie de brutal death metal, coregrind, care subliniaza : atunci cand esti pierdut, cuvintele nu mai conteaza.

Municipal Waste - The Fatal Feast

Piesa cu acelasi nume precum albumul, lansat in anul 2012 a baietilor de la Municipal Waste, aduce niste schimbari binevenite. 


Astfel, daca in anul 2002, baietii erau grindcore si strigau rautati in mai putin de doua minute, piesele fiind cam scurte si cu versuri sarace, acum au versuri demne de admirat, incarcate de semnificatii. 

Sa vedem niste versuri : " Decades passing, rations low, The crew's tensions are about to blow, Let's take our leader and turn him into meat, And introduce him into our fatal feast". 

Eu consider aceasta trupa punkul viitorului, avand un solist cu o voce bolnavicioasa si revoltata, asemeni solistilor punkului timpuriu si o instrumentatie hardcore, cu influente trash evidente. Bun venit printre cei epici! 

Nile - Annihilation of the Wicked

Daca tot suntem la capitolul "chestii dure", sa punem in lumina reflectoarelor formatia Nile. 


Ei canta genul de muzica care iti deszapezeste mintea, care iti face capul bucati, daca o asculti la 7 diminiata. 


Aceasta este una dintre piesele brutal death metal, avand influente coregrind.

Versurile sunt de genul "Hulk loveste, Hulk doboara" : " The Dominion of Seker, Barren Desert of Eternal Night, Shunned by Ra. Ritmul este ametitor, indrazniti sa-i ascultati! 

Dimmu Borgir - Progenies of the Great Apocalypse

La polul opus celor de la Cradle Of Filth se afla rivalii - " cetatea intunecata", extremistii care au dat un nou sens celui de-al doilea val al black metalului nordic. 

Aceasta piesa se remarca prin instrumentatie, Dimmu Borgir exceland la "experimente" in acest sens, piesele lor fiind cu adevarat inovatoare ale stilului. 

Dimmu Borgir nu ne creeaza o imagine a unei lumi potentiale, perverse si intunecate, ci ne "arunca" in fata imaginea unei lumi sadice si violente, autodistructive, dureros de reala, acesti duri, aproape convingandu-ne de o apropiata invazie a unor creaturi intunecate. 

Pentru costumatia nostima, de tip suparati, pentru vocea de Popeye The Sailor Man a lui Shagrath si interventiile "dulci" vocale ale lui Vortex, pentru instrumentatia geniala, au votul meu. Alte piese demne de votat: Perfection of Vanity, Puritania, The Chosen Legacy. Mi-ar placea sa ii prind la Wacken, la vara, deoarece vor sustine concert cu orchestra.

Cradle of Filth - Absinthe with Faust

Inca nu sunt sigura daca Cradle of Filth isi au locul printre cei epici. 


Niciodata nu am fost o fana reala a extreme metalului ( desi, intotdeauna am avut o afinitate pentru el), cu atat mai mult a acestei trupe, care, pe buna dreptate, poate fi privita cu un ochi critic - exagerarile facute cu scop comercial, faptul ca unele piese sunt prelucrate digital pana la refuz, iar faptul ca vocea lui Dani Filth suna oribil live este un bonus, fara a preciza prostiile pe care le poate spune in cadrul interviurilor.

Respectul meu pentru baietii acestia a crescut odata cu piesa Absinthe with Faust, de pe albumul Nymphetamine, albumul care a adus, conform spuselor fanilor inraiti ai trupei, decadenta in stilul tipic a acestei formatii. Cu toate acestea, piesa mi se pare asemenea poeziilor lui Edgar Allan Poe - tulburatoare, seducatoare, intunecata si avand o nota de tristete fireasca, iar legenda lui Faust intotdeauna m-a fascinat.

" Pour the emerald wine, into crystal glasses, We will touch the divine, Through kissed catharsis" - Nu e rau deloc, nu-i asa? 

Nostalgia, este si ea prezenta la acest banchet al decadentei : " We touched the stars, that now are laughing from afar, at me the damned". 

Instrumentatia piesei este intr-adevar intunecata si tese povestea melodiei, cu migala, introducandu-ne intr-un univers, de unde nu mai poti scapa : " But we wanted everything, and for it lost our souls".

Dupa acest vers, este o parte de instrumental pe care o gasesc epica, pe care de fiecare data cand ascult aceasta piesa, ma face sa ma gandesc ca as apuca pe cineva de brat si ne-am roti, nemaiputandu-ne opri, fiind prinsi intr-o padure vestejita si intunecata, la capatul orizontului, iar briza marii din apropiere ne-ar flutura pletele precum un prapor.

Down - Bury me in smoke

Desi am trecut de capitolul Down, se cere a reveni, deoarece " Stone the Crow", desi este una dintre piesele de care nu ma pot satura, nu este tocmai preferata mea de pe albumul Nola. Revenind, si piesa " Bury me in smoke", pe langa instrumentatia lasciva si creativa, ne creeaza o imagine suficient de tulburatoare pentru a fi epica.

Inceputul piesei este "slefuit" de chitara doom, ritmul percutiei purtandu-te intr-o alta lume, iar vocea lui Phil Anselmo debutand, mandra si puternica : "When does a holding keeping from myself today. No chance was given to find myself today" continuand ironic " My time of aging, wonder when I'll die, but when my time will come I know the reason why". 

Astfel, el isi asuma toate excesele, cu barbatie, afirmand ca tigarile au fost alaturi de el in momentele de singuratate si disperare si nu ar fi supravietuit fara ele, dependenta sa fiind fondata pe o gandire epicureista " Don't regret the rules I broke, when I die bury me in smoke!" 

Instrumentatie geniala, interpretare perfecta, versuri care parca vin la pachet cu imagini. Good job, Down!  

Pink Floyd - Comfortably Numb

Pink Floyd sunt taticii rockului psihedelic, versurile lor curajoase fiind pline de semnificatii si fiind adevarata poezie. "Comfortably Numb" este una dintre piesele lor celebre, fiind o piesa despre comoditatea si indolenta noastra.

Astfel, piesa incepe : " Hello. Is there anybody in there? Just nod if you can hear me, is there anyone home?", denotand starea agravata de paralizie psihica autoindusa, in care artistul se complace. 

Muzica e tulburatoare si unduitoare precum niste valuri, in concordanta cu versurile, care, parca, se imbina lenes : "Come on now, I hear you're feeling down", deprimarea fiind asociata unei boli din copilarie si, desi incearca a o trata ca si pe o boala obisnuita, care se manifesta neobisnuit in acest caz, se stie ca doar cel care a ales a se complace in aceasta stare, poate sa si iasa din ea -  " I can't explain, You would not understand. This is not how I am."

Cel deprimat este detasat de aceasta lume, fiind intr-o stare vecina comei " Your lips move, but I can't hear what you're saying". Artistul trebuie sa mearga mai departe, chiar daca este in aceasta stare, trebuie sa duca muzica mai departe, pentru a asigura, cu vocea sa calma ca totul este in ordine. 

Totusi, lupta interioara  nu s-a sfarsit, nostalgia este prezenta, artistul intrebandu-se cand s-a pierdut in timp, cand a devenit superficial " The child is grown, the dream is gone, I have become...comfortably numb".

Down - Stone the Crow

Aceasta este una dintre cele mai apreciate melodii ale formatiei Down, apartinand albumului Nola, din anul 1995. 

Solistul se afla intr-un moment de rascruce si depresie, nevenindu-i sa creada ce a facut cu o zi inainte, nerecunoscandu-se in fapta pe care a comis-o  " I never died before".  

El continuand "No one can share this hurt that is mine, mine, mine" blamandu-se " I shouldn't stone the crow, no".

Durerea sa se repeta ciclic, rana fiind inca deschisa si supurand. Cu toate acestea, el, in disperarea sa, incearca varianta negarii " I never stoned the crow, no, You too have died before". Aceste versuri sunt deosebit de profunde si interpretabile, apreciind faptul ca toti ajungem, mai devreme sau mai tarziu, sa pierdem o parte din noi, sa moara acea parte din noi, pentru o fapta pe care am realizat-o contrar celor mai sfinte principii personale. 

De altfel, piesa, prin sinceritatea sa, ne face nu doar sa fim parti ale confesiunii sale si sa empatizam, ci si sa reflectam asupra naturii noastre, deoarece melodia este un dialog cu sinele.

Eric Clapton - Layla

Artistul se confrunta cu nesiguranta, intrucat el este indragostit de frumoasa Layla, alaturi de care a fost in niste momente dificile si de care a ajuns sa se indragosteasca pana peste cap.

Versurile "Layla, you've got me on my knees, Layla, I'm begging, darling, please", sugereaza pasiunea sa pentru aceasta fata, disperarea de a-i fi confirmata dragostea. Acesta recunoscand ca dragostea pentru ea i-a intors lumea cu capul in jos  " Let's make the best of the situation, before I finally go insane". 

Aceasta piesa are o linie melodica optimista, usor amuzata si nerabdatoare, tipica bluesului. Layla a reusit sa ne cucereasca ireversibil si pe noi, prin intermediul acestei frumoase piese.